Incep asa ...(ca sa nu incep cu deci- fara deci ) as incepe cu a-l pretui pe Dumnezeu.Si termin cu a-ti pretui parintii.
Stiu ce inseamna si sa ai...si sa nu ai parinti.Stiu ce inseamna sa spui intr-una mami si tati, si dintr-o data sa spui doar mami. Si la un moment dat, dupa o vreme, sa spui tati ( in gluma, unui prieten) .Si te izbeste un sentiment foarte ciudat, foarte dureros, dar plin de amintiri.Si incepi sa spui in gand, si pe urma sa spui ...tati ...si sa iti aduci aminte cum suna cand spuneai cuvantul asta. Este greu...
Si atunci imi intorc privirea, si ma uit ca am sensul vietii, ca am persoana pe care o iubesc cu adevarat.Este persoana care mi-a ramas sa ma duca mai departe, sa imi arate ce e rau si ce e bine. Iar eu ? Eu ce-i arat? Eu ii intorc spatele ? Am avut vremea in care, faceam orice sa scap , aveam vremea in care nu ma lasa in pace, aveam vremea in care vroiam sa plec, sa fiu singur.Acum a venit vremea, cand ma gandesc, ca, trece timpul, trece repede, si viata isi urmeaza cursul.Si as vrea sa il opresc.Sa il inghet.Sa pot spune ca vreau fiecare vreme inapoi, fiecare bataie primita, fiecare cearta, fiecare mancare, fiecare zambet, fiecare glas bland primit. Si nu pot ! Si ce fac ? Imi intorc privirea inca odata...si incerc sa pretuiesc ce am.
Sa o pretuiesc pe MAMA .
Poate ca toate aceste cuvinte ar trebui sa i le spun mamei, dar vreau sa faca si altii la fel.
In cazul altora ... pretuiti-va parintii .Nu ii pretuiti doar cand sunt intre cele doua lumi. Sunt oamenii care ne iubesc neconditionat si dezinteresat.
Cu respect, ma inclin !
