Voi incerca sa am scurte interventii despre ce se intampla in viata de zi cu zi, postari care ma deranjeaza, lucruri care imi sunt dragi. Astazi este una din zile in care simt ca am ce scrie.
Nu voi scrie neaparat despre ceva ce s-a intamplat astazi, ci despre ce am intalnit la un majorat la care am participat in urma cu putin timp.
Am ajuns la concluzia ca eu si cei din generatia mea chiar am fost cuminti.Linistiti.De treaba.
Toata acestea in comparatie cu ce am vazut la tineretul din ziua de astazi. Pai, in primul rand ca majoratul a inceput la ora 20 si la ora 22 toti erau sub mese( baieti si....spre surprinderea mea si fetele). Ei nu se mai distreaza cum o faceam noi sau cum o fac parintii nostri. A fost un haos total la fiecare cantare de-a lui Guta si Salam (de Sibiu, neaparat). Incerc sa gasesc explicatii la cele vazute dar nu gasesc. Incerc sa ma gandesc cum imi voi creste copiii? Cine sau ce este de vina?
Nu incerc sa caut vinovatii, sa incerc sa dau vina pe stat, vecinul, guvernul, amanta sau invatatoarea. Incerc sa ma gandesc ce as face eu. Cred ca cel mai important, sa vorbesc sincer cu ei. Un alt lucru important este puterea exemplului. Adica nu poti sa ii ceri unui copil sa citeasca o carte daca pe maica-sa nu a vazut-o nici cu cartile de joc in mana. Nu poti. Li se pretinde copiilor sa spuna adevarul si parintii se mint pe ascuns.
Exemplul personal striga mai tare decat cuvantul rostit. Poti sa ceri, cand faci!
Ca incheiere, voi incerca sa va dau citate care mie imi plac sau care mi-au pus o amprenta pe gandirea mea.
Viața, roata roată merge ...sau... Fie roata și pătrată tot se-ntoarce ea odată.
Respect.
