Stereotipul blondei ”prostuțe”

-       -   De ce face o blondă ture în jurul dușului?

-       -  Pentru că pe șampon scrie ”Wash&Go” .

                 Vă sună cunoscut? Ne lovim de stereotipuri zilnic și ni le asumăm și noi, la rândul nostru, conștient sau nu.

                 Stereotipurile, deși sunt vechi de când lumea, sunt de actualitate. Probabil și copiii mei vor avea de a face cu o forma sau alta a lor, deoarece, se pare, acestea sunt stabile în timp și sunt foarte greu de înlăturat. Cred că în diversitatea vieții de zi cu zi, preferăm stereotipurile pentru că ne e mult mai ușor să clasificăm persoanele din jurul nostru.

                 Cu atât mai ușor ne este să rămânem legați de stereotipul blondei mai puțin înzestrate intelectual, cu cât le întâlnim la fiecare pas și ideile despre ele sunt răspândite peste tot în lume, indiferent de cultură. La acest considerent se adaugă și faptul că apar tot felul de personaje care dirijează mentalitatea societății într-o direcție sau alta, dar cel puțin atrag atenția înspre ”blonde”.

                 Originea clară a acestei mentalități nu se cunoaște, dar este cert că nu a fost dintotdeauna așa. În perioada în care femeile nu își vopseau podoaba capilară, a fi blondă era o raritate. Ca urmare, cum tot ce e mai rar e mai dorit, și blondele erau considerate a fi ”un premiu” care se cuvenea bărbaților puternici, cavalerilor. Fiind atât de diferite, exista o perioadă în care se considera că acestea aduc prospețime în perpetuarea speciei, oferind copii sănătoși.

                 Există și teorii care susțin că încă din Antichitate există asocierea între ”blond” și ”lipsit de rațiune”, datorită faptului că grecii și romanii încercau să își decoloreze podoaba capilară pentru a se asemăna cu nordicii, dar soluția pe care o foloseau le afecta sănătatea mintală. În Evul Mediu, oamenii care lucrau pământul aveau părul mai deschis la culoare, fiind bătuți de razele soarelui zilnic, deci era simbol al unei situații financiare precare.

                 Stereotipul se datorează și faptului că, de-a lungul timpului, această culoare a fost asociată cu persoanele frumoase, cu femeile frumoase, iar stereotipul legat de acestea este că femeile frumoase reușesc datorită calităților fizice mai degrabă decât a celor intelectuale.

                 Hollywood-ul a avut un rol major în fundamentarea acestui stereotip, deoarece a promovat multe blonde, dar numai pentru rolurile mai puțin dificile și mai nesemnificative, cele importante fiind distribuite în continuare pe baza talentului. Un exemplu grăitor în acest sens este Marilyn Monroe, care și-a asigurat cariera prin culoarea blondă a părului ei și a rămas un simbol al frumuseții, tot datorită podoabei capilare.

                 Un alt presupus start al acestui stereotip este acela referitor la o curtezană blondă din Franța, satirizată în piesa ”Les curiosites de la Foire”, care înainte de a-și începe speech-ul făcea pauze lungi și se bâlbâia. Era considerată a nu fi foarte isteață.

                  Acest subiect este și temă de cercetare științifică. Desigur, stereotipul nu are o bază științifică și s-a demonstrat că nu există, din punct de vedere al capacităților intelectuale, nicio diferență între blonde și brunete.

                  Mă lovesc de aceste etichete la tot pasul, dar vreau să cred că nici măcar în subconștient nu mi le asum. Nu spun că nu fac glume cu blonde sau nu îmi strig prietenele cu apelativul ”blondo”, dar toate acestea într-o formă educată și cu respectul cuvenit, deoarece, îmi permit aceste glume doar cu persoane apropiate și nicidecum sub formă de jignire. Tind să consider bancurile și glumele referitoare la blonde ca fiind o formă de socializare, mai degrabă informală, pentru că, din punctul meu de vedere, educația a făcut ca aceste calificative să treacă în rândul anecdotelor și să nu mai fie considerate adevăruri absolute.

                   Într-o societate dezvoltată, în care femeile dețin controlul în tot mai multe domenii, cred că un bărbat care mai ia în serios aceste stereotipuri, nu este decât un om care se consideră depășit în sinea sa, umbrit de inteligența vreunei blonde, motiv pentru care alege să se ascundă și să se apere cu aceste prejudecăți.

                   Deși nu este 8 martie, trebuie să aduc un elogiu acestei ființe – femeia . Ea poate fi mamă dăruită, soră iubitoare, bunică răbdătoare, iubită devotată, profesoară dedicată. Dacă privim în viața noastră, cu siguranță avem astfel de exemple care ne ghidează sau care ne-am marcat. Dacă privim și mai atent, aceste doamne poartă podoabe capilare de diferite culori. Oare merită această ființă atât de harnică și îngăduitoare să fie judecată pe baza acestor idei preconcepute după care ne ghidăm în viața de zi cu zi?

                   Întâlnesc zilnic doamne și domnișoare strălucite, inteligente, creative, harnice, femei puternice. Într-adevăr, aspectul exterior este cartea noastră de vizită – și respect doamnele care se îngrijesc de cartea lor de vizită - dar un om calculat este capabil să vadă dincolo de acest aspect, indiferent de culoarea părului.

                    Doamnelor, mă înclin în fața dumneavoastră și vă mulțumesc pentru toată grija pe care ne-o purtați în fiecare zi. Vă felicit pentru fiecare reușită și vă rog să vă continuați calea spre succes, indiferent de replicile noastre acide și de imaturitatea de care dăm dovadă prin asumarea acestor stereotipuri, indiferent că sunt cu referire la blonde, brunete sau roșcate.

                   Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru Blonda Supremă din viața mea – Mama.