marți, 22 iulie 2014

O carte...

Am citit cu mare interes o carte care mi-a fost pusa in mana din greseala, doar ca eu nu cred in greseli, respectiv totul se intampla cu un motiv.

Cartea este, Parintele Arsenie Boca - Darul Lui Dumnezeu - Pentru poporul care striga



In primul rand am citit-o din pura credinta si in al doilea rand am citit-o  si din dragoste pentru acest popor.  
Părintele Arsenie este un mijlocitor înaintea lui Dumnezeu pentru credincioşii care îi cer ajutorul cu credinţă, ca şi pentru poporul său pe care l-a iubit ca puţini alţii. Un neam rezistă când are o sănătate morală viguroasă. Istoria stă mărturie că imperiile şi neamurile au dispărut atunci când au decăzut moral. Părintele Arsenie ştia aceasta şi o spunea cu tărie, tocmai pentru că-şi iubea neamul şi nu voia să-l ştie că se îndreaptă spre dispariţie datorită înmulţirii păcatelor. De aceea osândea cel mai mult păcatul desfrâului şi al avortului care într-adevăr pustiesc neamul nostru. În această privinţă şi în multe altele, Sfinţia Sa a fost un Profet căci iată, de la Revoluţie încoace, s-au făcut milioane de avorturi, iar alte milioane de români au părăsit ţara din motive materiale, fără să se gândească prea mult sau fără să se gândească deloc la sufletul lor şi al copiilor lor.



Mai jos aveti o istorioara, prezenta la inceputul cartii, povestita de Parintele Pantelimon in chilia sa, de la Manastirea Turnu - Prahova. 

POPORUL ROMAN LA "FEREASTRA DARURILOR"
Cand Domnul nostru Iisus Hristos a deschis fereastra darurilor, fiecare popor a venit sa ceara un spatiu in care sa se aseze si o limba in care sa vorbeasca. Si Domnul nostru, ca Fiu al Creatorului cerului si al pamantului, le-a daruit popoarelor loc in care sa se aseze, dar si o limba in care sa se inteleaga. Implinind aceasta lucrare, Domnul Iisus a inchis pentru moment "fereastra darurilor" si a vrut sa-si indrepte atentia spre alte si alte lucrari mantuitoare. Dar mai ramasese un popor. Care din multa sa bunatate, blandete si smerenie nu a indraznit sa vina la "fereastra darurilor", sa ceara ceva Mantuitorului. El a asteptat sa fie chemat! Dar daca a vazut ca nu este chemat, a inceput sa se tanguie pentru ca nu stia unde sa se aseze si ce limba sa foloseasca. A inceput apoi acest popor sa strige catre Dumnezeu.
Maica Domnului a auzit tanguirea acestui popor si a venit sa intrebe ce e cu acest planset. Si acest popor a capatat indrazneala catre Maica Domnului si i-a spus ca toate popoarele de pe pamant au primit un loc in care sa se aseze si o limba in care sa se inteleaga, numai el nu. Si Maica Domnului a intrebat: "Dar tu popor bland si smerit, de ce nu ai venit sa ceri acestea, atunci cand Fiul meu a deschis fereastra darurilor?" Iar poporul a raspuns: "Fiindca am asteptat sa fim chemati!".
Dupa aceasta, Maica Domnului s-a dus la Fiul Sau spunandu-i: "Fiule preaiubit, atunci cand ai deschis fereastra darurilor, toate popoarele au primit ceea ce au cerut. Din marea Ta dragoste pentru om, le-ai daruit un loc unde sa se aseze si o limba in care sa se inteleaga. Dar mai este un popor care din multa-i bunatate, blandete si smerenie nu a indraznit sa vina sa ceara. El a asteptat sa fie chemat! Si acum poporul acesta plange, se tanguie si striga catre tine ca nu are unde locui si nici o limba pe care sa o vorbeasca. Te rog, Fiul meu, da si acestui popor ceea ce ai dat si celorlalte popoare!".
Fiul Maicii Sfinte raspunse atunci: "Ei, Maica, stiu de acest popor! El este chiar poporul meu! Si am si un loc pentru el... Dar nu e un loc oarecare... E o tara atat de frumoasa, incat arata ca o gradina vesnic roditoare. Pentru ca Tu, Maicuta mea draga, ai venit sa mijlocesti pentru acest popor, am sa-ti daruiesc Tie aceasta gradina preafrumoasa, sa fie a Ta! Si impreuna cu acest popor, tot mai frumoasa sa o faceti!".


Pe mine unul m-a impresionat si am tinut cu tarie sa o impartesc cu voi. 
Eu de multe ori m-am intrebat de ce in tara asta, nu se intampla lucrurile cum ar trebui, de ce lumea este atat de rea, de ce nu se leaga nimic. De ce avem conducatori corupti, de ce iarba nu creste la noi la fel cum creste in alta parte. Poate ca fiecare dintre noi avem raspunsul, doar ca ne este frica sa il punem in aplicare. Lumea in general se strica, lumea in general este mandra si furioasa. Putem pleca putin capul, putina smerenie, putina dragoste pentru aproapele nostru.


Doamne Ajuta !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu