Am citit cu mare interes o carte care mi-a
fost pusa in mana din greseala, doar ca eu nu cred in greseli, respectiv totul
se intampla cu un motiv.
Cartea este, Parintele Arsenie Boca - Darul
Lui Dumnezeu - Pentru poporul care striga
In primul rand am citit-o din pura credinta
si in al doilea rand am citit-o si din dragoste pentru acest popor.
Părintele
Arsenie este un mijlocitor înaintea lui Dumnezeu pentru credincioşii care îi
cer ajutorul cu credinţă, ca şi pentru poporul său pe care l-a iubit ca puţini
alţii. Un neam rezistă când are o sănătate morală viguroasă. Istoria stă mărturie
că imperiile şi neamurile au dispărut atunci când au decăzut moral. Părintele
Arsenie ştia aceasta şi o spunea cu tărie, tocmai pentru că-şi iubea neamul şi
nu voia să-l ştie că se îndreaptă spre dispariţie datorită înmulţirii păcatelor.
De aceea osândea cel mai mult păcatul desfrâului şi al avortului care într-adevăr
pustiesc neamul nostru. În această privinţă şi în multe altele, Sfinţia Sa a
fost un Profet căci iată, de la Revoluţie încoace, s-au făcut milioane de
avorturi, iar alte milioane de români au părăsit ţara din motive materiale, fără
să se gândească prea mult sau fără să se gândească deloc la sufletul lor şi al
copiilor lor.
Mai jos aveti o istorioara, prezenta la
inceputul cartii, povestita de Parintele Pantelimon in chilia sa, de la
Manastirea Turnu - Prahova.
POPORUL ROMAN
LA "FEREASTRA DARURILOR"
Cand Domnul
nostru Iisus Hristos a deschis fereastra darurilor, fiecare popor a venit sa ceara
un spatiu in care sa se aseze si o limba in care sa vorbeasca. Si Domnul
nostru, ca Fiu al Creatorului cerului si al pamantului, le-a daruit popoarelor
loc in care sa se aseze, dar si o limba in care sa se inteleaga. Implinind
aceasta lucrare, Domnul Iisus a inchis pentru moment "fereastra
darurilor" si a vrut sa-si indrepte atentia spre alte si alte lucrari
mantuitoare. Dar mai ramasese un popor. Care din multa sa bunatate, blandete si
smerenie nu a indraznit sa vina la "fereastra darurilor", sa ceara
ceva Mantuitorului. El a asteptat sa fie chemat! Dar daca a vazut ca nu este
chemat, a inceput sa se tanguie pentru ca nu stia unde sa se aseze si ce limba
sa foloseasca. A inceput apoi acest popor sa strige catre Dumnezeu.
Maica Domnului
a auzit tanguirea acestui popor si a venit sa intrebe ce e cu acest planset. Si
acest popor a capatat indrazneala catre Maica Domnului si i-a spus ca toate
popoarele de pe pamant au primit un loc in care sa se aseze si o limba in care
sa se inteleaga, numai el nu. Si Maica Domnului a intrebat: "Dar tu popor
bland si smerit, de ce nu ai venit sa ceri acestea, atunci cand Fiul meu a
deschis fereastra darurilor?" Iar poporul a raspuns: "Fiindca am
asteptat sa fim chemati!".
Dupa aceasta,
Maica Domnului s-a dus la Fiul Sau spunandu-i: "Fiule preaiubit, atunci
cand ai deschis fereastra darurilor, toate popoarele au primit ceea ce au
cerut. Din marea Ta dragoste pentru om, le-ai daruit un loc unde sa se aseze si
o limba in care sa se inteleaga. Dar mai este un popor care din multa-i
bunatate, blandete si smerenie nu a indraznit sa vina sa ceara. El a asteptat
sa fie chemat! Si acum poporul acesta plange, se tanguie si striga catre tine
ca nu are unde locui si nici o limba pe care sa o vorbeasca. Te rog, Fiul meu,
da si acestui popor ceea ce ai dat si celorlalte popoare!".
Fiul Maicii
Sfinte raspunse atunci: "Ei, Maica, stiu de acest popor! El este chiar
poporul meu! Si am si un loc pentru el... Dar nu e un loc oarecare... E o tara
atat de frumoasa, incat arata ca o gradina vesnic roditoare. Pentru ca Tu,
Maicuta mea draga, ai venit sa mijlocesti pentru acest popor, am sa-ti daruiesc
Tie aceasta gradina preafrumoasa, sa fie a Ta! Si impreuna cu acest popor, tot
mai frumoasa sa o faceti!".
Pe mine unul
m-a impresionat si am tinut cu tarie sa o impartesc cu voi.
Eu de multe
ori m-am intrebat de ce in tara asta, nu se intampla lucrurile cum ar trebui,
de ce lumea este atat de rea, de ce nu se leaga nimic. De ce avem conducatori
corupti, de ce iarba nu creste la noi la fel cum creste in alta parte. Poate ca
fiecare dintre noi avem raspunsul, doar ca ne este frica sa il punem in
aplicare. Lumea in general se strica, lumea in general este mandra si furioasa.
Putem pleca putin capul, putina smerenie, putina dragoste pentru aproapele
nostru.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu